Sursa explorează prezența surprinzătoare a microplasticelor în băuturile îmbuteliate în sticlă, provocând concepțiile comune conform cărora sticla este superioară plasticului.
Un studiu francez a constatat că sticlele de sticlă pot conține semnificativ mai multe microplastice decât sticlele de plastic sau cutiile, în special din cauza vopselei pe bază de poliester de pe capacele metalice. Deși apa îmbuteliată în sticlă poate avea niveluri mai ridicate de microplastice, aceasta oferă în general o expunere mai mică la substanțe chimice precum BPA și PFAS, comparativ cu plasticul.
Textul subliniază că cea mai bună metodă de a reduce expunerea la microplastice și alte impurități este prin filtrarea apei acasă, în special prin sisteme de osmoză inversă.
Acest articol reprezintă o interpretare educațională a surselor analizate de „RV didactic”.
Temele principale și ideile cheie.
Introducere.
Ne uităm astăzi mai atent la ce bem și la ce s-ar putea ascunde în băuturile îmbuteliate. Subiectul este de o importanță crescândă, având în vedere preocupările legate de contaminanți precum microplasticele, substanțele per- și polifluoroalchilate (PFAS) și bisfenolii (BPA, BPS). Un fapt cheie și oarecum contraintuitiv, evidențiat de un studiu francez de la Anses, este că sticlele de sticlă pot conține în unele situații mai multe microplastice decât recipientele de plastic.
Importanța subiectului pentru educație / sănătate.
Tema este extrem de relevantă pentru comunitate, deoarece expunerea la acești contaminanți are implicații potențiale pe termen lung asupra sănătății, în special pentru grupurile vulnerabile precum femeile însărcinate și copiii. Riscul de perturbatori endocrini, de exemplu, este considerat serios. Este important de reținut că expunerea totală la aceste substanțe provine din multiple surse, inclusiv alimente conservate, bonuri de casă și alte obiecte din plastic.
Date statistice și studii.
- Microplastice: Studiul Anses a relevat niveluri surprinzătoare. De exemplu, la berea în sticle mici de sticlă, media a fost de 134 microparticule/litru (l), comparativ cu doar 32/l în plastic sau cutii. Limonada în sticlă avea 112/l, față de 1,5/l în plastic. Chiar și la apa plată, unde nivelurile sunt în general mai mici, sticla a avut 4,5 particule/l, în timp ce plasticul a avut 1,6/l, reprezentând o cantitate cu 181% mai mare în sticlă.
- Sursa principală a microplasticelor din sticlele de sticlă sunt capacele metalice, în special vopseaua pe bază de poliester de pe acestea. Testele chimice au confirmat că particulele din lichid corespundeau vopselei de pe capace. Curățarea prealabilă a capacelor a redus contaminarea cu până la 70%.
- PFAS (chimicalele eterne): Date din SUA indică prezența PFAS atât în sticle de sticlă, cât și în cele de plastic. Un exemplu a fost apa Topocico, care a înregistrat 9,76 părți per trilion (PPT), deși majoritatea apelor plate în PET erau sub limitele de detecție (sub 1-2 PPT).
- Bisfenoli (BPA, BPS): Aceștia sunt cunoscuți ca perturbatori endocrini. Sticla pare să ofere un avantaj, fiind inertă chimic, cu o expunere din apă foarte mică (sub 2 nanograme/l), posibil doar urme de la garnitura capacului. În contrast, plasticul, deși poate avea niveluri scăzute la rece (0,20 n/l), dacă este expus la căldură sau soare, nivelurile de BPA pot crește dramatic, ajungând la 10 până la 270 n/l. Cutiile de aluminiu se situează la mijloc, având BPA redus prin noile căptușeli, dar putând conține urme de PFAS.
Recomandări practice Având în vedere complexitatea alegerilor, se pot adopta următoarele măsuri pentru a limita expunerea:
- Alegerea ambalajului: Deși sticla prezintă un risc neașteptat de microplastice de la capac, sugestiile indică că ar putea fi totuși opțiunea mai sigură per total, în special pentru grupurile vulnerabile, din cauza riscului mai mic de perturbatori endocrini comparativ cu plasticul expus la căldură.
- Păstrarea corectă a plasticului: Evitați să expuneți sticlele de plastic la căldură sau la soare pentru a preveni creșterea nivelurilor de BPA.
- Filtrarea apei acasă: Cea mai bună soluție pe termen lung este asigurarea calității apei de la robinet. Un sistem eficient, cum ar fi osmoza inversă, poate elimina foarte eficient microplasticele, metalele grele și PFAS. Această apă poate fi folosită și la gătit sau la spălarea fructelor.
- Stil de viață sănătos: Un stil de viață sănătos per total contribuie la bunăstarea generală.
- Limitarea expunerii: Conștientizarea și acțiunea în zonele unde avem control și informație pot contribui la reducerea expunerii la contaminanți.
Exemple / aplicații.
Diverse băuturi au arătat niveluri variate de microplastice, subliniind dependența de combinația băutură-ambalaj:
- Berea a avut cel mai mare număr de microparticule, cu o medie de aproape 83/l, iar maximul a fost înregistrat în sticlele mici de sticlă.
- Varianta de cola fără zahăr a avut 48,5/l, semnificativ mai mult decât cea cu zahăr (14,3/l).
- Vinul, în general, a avut niveluri mai scăzute (aproximativ 8/l), dar vinul la cutie a înregistrat un salt la 30/l. Descoperirea că vopseaua de pe capacele metalice, pe bază de poliester, este principala sursă de microplastice în sticlele de sticlă demonstrează cum abraziunea, probabil la închidere sau în timpul manipulării, permite fragmentelor să ajungă în băutură.
Concluzie.
Datele prezentate dezvăluie o realitate complexă: alegerea ambalajului nu este simplă, iar suntem expuși la contaminanți precum microplasticele, PFAS și BPA din multiple direcții – aer, mâncare, apă și obiecte din jurul nostru. Într-o lume unde evitarea perfectă este imposibilă, este esențial să alegem „răul cel mai mic” acolo unde avem control și informații. Pe termen lung, investiția într-un sistem de filtrare a apei acasă reprezintă cea mai eficientă soluție pentru a asigura calitatea apei pe care o consumăm și o folosim zilnic. Chiar și mici schimbări și o informare corectă pot avea un impact major asupra sănătății pe termen lung.
Bibliografie.
- FoundMyFitness. (f.a.). FoundMyFitness. Preluat în 29 august 2025, din https://www.foundmyfitness.com/
