Una dintre surse descrie o cercetare experimentală pe 12 tineri jucători de volei, investigând efectul exercițiilor de stabilitate axială asupra undelor cerebrale beta (măsurate cu dispozitivul Neurosky) și a puterii explozive a musculaturii membrelor inferioare (măsurată cu testul Sargent). O altă sursă compară controlul postural al jucătoarelor de volei de elită din echipa națională a Poloniei cu un grup de control de femei active dar neantrenate, constatând că sportivele au dezvoltat o strategie posturală unică ce le permite o mai bună stabilitate și manevrabilitate. Unul dintre articole abordează riscul ridicat de leziuni la spate la jucătorii de volei, în special la femei, și prezintă un program conceptual de antrenament în trei faze pentru îmbunătățirea stabilității dinamice a trunchiului și prevenirea accidentărilor. Ultima sursă este o recenzie care examinează rolul controlului stabilității posturale și a trunchiului în performanța sportivă, arătând că acesta este crucial pentru forța membrelor inferioare și controlul eficient al mișcărilor corpului, deși legătura exactă cu performanța variază în funcție de specificul sportului.
În esență, toate textele se concentrează pe stabilitatea corpului și a trunchiului în contextul voleiului și al sportului de performanță.
Acest articol reprezintă o interpretare educațională a surselor analizate de „RV didactic”.
Temele principale și ideile cheie.
Introducere.
Context general: Stabilitatea posturală și a trunchiului (sau core stability) reprezintă un factor critic pentru aproape toate mișcările din sport, fiind esențiale pentru mișcările funcționale și performanța sportivă a atleților. Stabilitatea trunchiului este vitală pentru menținerea echilibrului coloanei vertebrale în limitele sale fiziologice și pentru reducerea deplasării posturale în urma perturbărilor neașteptate. Forțele spinale mari generate în timpul jocului de volei, în special la loviturile de atac și la serviciul cu săritură, fac ca dezvoltarea funcției musculare a trunchiului să fie absolut esențială.
Un scurt fapt-cheie susținut de un studiu: Exercițiile de stabilitate axială cu contracții variate ale mușchilor spatelui îmbunătățesc semnificativ nivelul semnalelor EEG beta (joase, medii și înalte) și contribuie la dezvoltarea abilității explozive a musculaturii membrelor inferioare la tinerii jucători de volei. Aceasta sugerează o legătură directă între controlul neuromuscular al trunchiului și performanța fizică explozivă.
Importanța subiectului pentru educație / sănătate.
Relevanță pentru comunitate: Dezvoltarea stabilității axiale este crucială nu doar pentru performanță, ci și pentru sănătatea pe termen lung a sportivilor. Deși stabilitatea posturală și a trunchiului (core) sunt adesea asociate cu prevenirea leziunilor, controlul neuromuscular al acestor zone contribuie direct la mișcări funcționale mai eficiente, specifice sportului. Un trunchi puternic și stabil asigură o bază stabilă pentru producerea forței în membrele superioare și inferioare.
Date statistice, studii, rapoarte oficiale.
- Leziunile la spate: În volei, spatele este a treia cea mai frecvent accidentată regiune cronică (18%), după genunchi (33%) și umăr (20%). Riscul de leziuni la spate crește odată cu răsucirea, îndoirea laterală și mișcările asimetrice ale coloanei. Se speculează că atletele de volei de sex feminin ar putea fi mai predispuse la accidentări la spate decât bărbații din cauza unei eficiențe mai slabe în coactivarea musculară pregătitoare a trunchiului și a rezistenței reduse la oboseală.
- Studiu experimental (volei): Un studiu care a inclus 12 tineri jucători de volei de la Clubul Al-Kahraba a arătat că, după aplicarea exercițiilor de stabilitate axială timp de 8 săptămâni, s-a înregistrat o îmbunătățire clară a rezultatelor la post-testare pentru toți cei patru parametri investigați, inclusiv semnalele EEG beta (joase, medii și înalte) și abilitatea explozivă a membrelor inferioare (măsurată prin testul Sargent).
- Studiu pe jucătoare de elită (volei): Jucătoarele de volei de elită din echipa națională a Poloniei (de două ori campioane europene) au dezvoltat un control postural unic. Ele au prezentat un interval (RA) mai mic al Centrului de Presiune (CoP) și o dimensiune fractală (FD) mai mare, ceea ce indică o stabilitate robustă, mai puțin vulnerabilă la fluctuațiile accidentale, și o adaptabilitate/flexibilitate ridicată în utilizarea strategiilor posturale. Această strategie unică le permite să distribuie optim resursele senzoriale între controlul echilibrului și acțiunile specifice jocului.
Recomandări practice.
Stabilitatea dinamică a trunchiului este mai dificil de menținut pe măsură ce intensitatea sarcinii crește. De aceea, antrenamentul ar trebui să se concentreze pe controlul motor, conștientizarea chinestezică și rezistență, înainte de a se axa pe forța absolută.
Listă scurtă și aplicabilă pentru cititori.
- Prioritizarea stabilității și a rezistenței: Concentrați-vă pe dezvoltarea controlului motor și a rezistenței musculare a trunchiului, care sunt considerate mai importante decât forța absolută pentru prevenirea durerilor lombare. Exercițiile care necesită o activare musculară mică, de 5% până la 30% din contracția izometrică voluntară maximă (MVIC), sunt în general suficiente pentru a îmbunătăți rezistența și stabilitatea.
- Menținerea alinierii neutre: Exersați menținerea unei alinieri spinale neutre (neutral spine alignment) în timpul tuturor mișcărilor complexe și al simulărilor de abilități specifice sportului.
- Progresia antrenamentului: Programele conceptuale, cum ar fi cel în trei faze (bazat pe experiență clinică și dovezi teoretice), încep cu viteză mică (Faza 1: control motor, conștientizare și rezistență) și progresează spre viteză mare, mișcări dinamice multiplanare (Faza 2: forță-putere și coordonare), urmate de simulări specifice voleiului (Faza 3).
- Exerciții de bază pentru stabilitate (dovedit științific / utilizat în studii):
- Plank (Planșă).
- Side Plank (Planșă laterală).
- Bridge (Podul): Întindere pe spate cu genunchii îndoiți și ridicarea trunchiului până la o linie dreaptă de la cap la genunchi, cu încordarea mușchilor spatelui și abdominali.
- Folosirea instrumentelor instabile: Utilizați instrumente mobile și instabile (de exemplu, mingi de stabilitate, suprafețe spongioase) în antrenamentul de stabilitate axială pentru a crește provocarea și a îmbunătăți abilitățile de echilibru ale sportivului.
Exemple / aplicații.
Cazul aplicării exercițiilor de stabilitate axială la jucătorii de volei.
Un studiu experimental a fost realizat cu 12 tineri jucători de volei dintr-un club sportiv. Cercetarea a vizat pregătirea și aplicarea exercițiilor de stabilitate axială cu contracții variate ale mușchilor spatelui.
S-a utilizat tehnologia sportivă de ultimă oră, respectiv dispozitivul NeuroSky (EEG), pentru a măsura semnalele cerebrale (cele trei unde beta) în timpul săriturilor, direct pe terenul de volei. Această metodă a permis măsurarea semnalelor nervoase fără a fi necesară deplasarea jucătorilor în laboratoare externe.
Exercițiile au fost aplicate pe o perioadă de 8 săptămâni consecutive, de trei ori pe săptămână. În timpul antrenamentului, s-au folosit diverse metode de echilibru mobil pentru a lucra asupra tensiunii musculare fixe și în mișcare a mușchilor spatelui.
Rezultatele au confirmat ipotezele cercetării: sportivii au arătat îmbunătățiri semnificative atât în ceea ce privește semnalele EEG beta (indicând un nivel ridicat de alertă și atenție), cât și în abilitatea explozivă a musculaturii membrelor inferioare. Îmbunătățirea a fost atribuită factorului de echilibru și diversității în lucrul mușchilor spatelui, care au forțat jucătorii să își îmbunătățească vigilența mentală și să regleze mai bine semnalele nervoase pentru coordonarea motorie în timpul săriturii pe verticală.
Concluzie.
Stabilitatea axială și controlul neuromuscular reprezintă o componentă fundamentală a performanței sportive, fiind deosebit de importantă în sporturile care necesită echilibru dinamic și forță explozivă, cum ar fi voleiul. Studii pe sportivi de elită arată că aceștia dezvoltă strategii posturale unice, caracterizate prin stabilitate robustă și o mare flexibilitate în adaptarea la cerințele dinamice ale jocului. Antrenamentele specifice, care integrează controlul motor, conștientizarea chinestezică și rezistența musculară, pot îmbunătăți atât indicatorii fiziologici (EEG), cât și performanța explozivă a musculaturii membrelor inferioare.
Un mesaj simplu pentru comunitate: Investiția în controlul fin al stabilității trunchiului (core) nu doar protejează spatele de accidentări, ci deblochează și potențialul maxim de putere și coordonare în mișcările explozive, oferind un avantaj competitiv esențial.
Bibliografie.
- Borzucka, D., Kręcisz, K., Rektor, Z., & Kuczyński, M. (2020). Postural control in top-level female volleyball players. BMC Sports Science, Medicine and Rehabilitation, 12(1), 65. https://doi.org/10.1186/s13102-020-00213-9
- Noori, J. A. (2024). Axial Stability Exercises with Varying Back Muscle Contractions and Their Significant Impacts on Physiological Indicators due to Sports Technology and the Explosive Ability of Volleyball Players. Pubmedia Jurnal Pendidikan Olahraga, 1(4), 12-12. https://doi.org/10.47134/jpo.v1i4.651
- Smith, C. E., Nyland, J., Caudill, P., Brosky, J., & Caborn, D. N. M. (2008). Dynamic Trunk Stabilization: A Conceptual Back Injury Prevention Program for Volleyball Athletes. Journal of Orthopaedic & Sports Physical Therapy, 38(11), 703-720. https://doi.org/10.2519/jospt.2008.2814
- Zemková, E., & Zapletalová, L. (2022). The Role of Neuromuscular Control of Postural and Core Stability in Functional Movement and Athlete Performance. Frontiers in Physiology, 13. https://doi.org/10.3389/fphys.2022.796097