Documentul explorează înțelegerea vitaminei D, depășind abordarea tradițională doar pe sănătatea osoasă. Acesta scoate în evidență două sisteme distincte ale vitaminei D: unul clasic, endocrin, legat de sănătatea scheletului și metabolismul calciului, și un sistem paracrin/intercrin mai puțin cunoscut, care influențează aproximativ 10% din genele umane și afectează o multitudine de funcții celulare. Materialele discută, de asemenea, formele vitaminei D și măsurarea sanguină, evidențiind că testele standard măsoară o formă inactivă, un „rezervor”, care nu reflectă pe deplin disponibilitatea vitaminei pentru funcțiile celulare extinse. Se subliniază deficiențele în cercetarea vitaminei D, în special limitările studiilor clinice randomizate pentru nutrienți și rezistența instituțională la publicarea datelor pozitive. În plus, sursele oferă recomandări pentru niveluri optime și aplicații terapeutice, sugerând că sunt necesare doze mult mai mari pentru prevenția cancerului și bolilor autoimune, și evidențiind rolul crucial al co-factorilor precum magneziul pentru activarea vitaminei D.
Acest articol reprezintă o interpretare educațională a surselor analizate de „RV didactic”.
Temele principale și ideile cheie.
- Cele două sisteme ale vitaminei D.
Profesorul Hollis subliniază existența a două sisteme distincte prin care vitamina D acționează în corp.
1.1. Funcția endocrină (Sistemul Clasic):
- Acesta este sistemul descoperit inițial și asociat cu integritatea scheletică și menținerea strictă a nivelurilor de calciu în sânge.
- Implică vitamina D, hormonul paratiroidian și rinichii.
- Această funcție este responsabilă pentru ceea ce majoritatea oamenilor și a medicilor asociază cu vitamina D.
1.2. Sistemul Paracrin și Intercrin (Sistemul Celular):
- Acest sistem a fost descoperit odată cu progresele în biologia moleculară.
- Implică celule din întregul corp (imunitare, canceroase, placentare etc.) care au capacitatea de a răspunde la vitamina D.
- Vitamina D are capacitatea de a controla aproximativ 10% (2.000) din cele 20.000 de gene umane, influențând o multitudine de funcții celulare.
- Acest sistem depinde de cantitatea de vitamina D care poate pătrunde în aceste celule și poate fi activată.
- Formele vitaminei D și măsurarea sanguină.
2.1. Forma inactivă (rezervor): 25-hidroxi vitamina D (25(OH)D).
- Aceasta este forma de vitamina D care este măsurată în testele sanguine standard.
- Este considerată „rezervorul” de vitamina D din corp și persistă în sânge săptămâni întregi.
- „Forma pe care o obțineți atunci când luați un supliment sau când o produceți în piele când soarele vă atinge pielea… se transformă într-un alt compus numit 25-hidroxi vitamina D… Aceasta este forma intermediară care rămâne în sânge săptămâni întregi.”
- Este accesibilă în principal rinichilor pentru reglarea calciului, dar nu este foarte accesibilă celulelor pentru sistemul paracrin/intercrin din cauza legării de o proteină.
- Este mai importantă pentru menținerea calciului din sânge și a scheletului.
2.2. Forma activă: 1,25-dihidroxi vitamina D (1,25(OH)2D).
- Aceasta este forma cea mai potentă, care acționează ca un hormon și controlează funcțiile genice în diferite țesuturi.
- Este produsă din 25(OH)D în rinichi (pentru funcția endocrină) și, crucial, în orice celulă din corp (pentru funcția paracrină/intercrină).
- Forma activă produsă în celule funcționează local pentru a îndeplini roluri precum oprirea progresiei cancerului sau optimizarea funcției celulelor imune.
2.3. Compusul părinte: Vitamina D sau D3.
- Aceasta este forma pe care o luăm prin suplimente sau pe care o producem prin expunerea la soare.
- Este crucială deoarece poate pătrunde în orice celulă și poate fi activată în forma activă locală.
- Problema este că această formă dispare din sânge foarte repede (în aproximativ o zi).
- „Problema este că acea formă dispare într-o zi… Așadar, trebuie să fie reînnoită în fiecare zi pentru a avea funcția deplină a vitaminei prezente.”
- Acest lucru explică de ce administrarea zilnică (sau cel puțin săptămânală) este mult mai eficientă decât dozele mari administrate sporadic. Studiile care dau doze mari o dată pe săptămână sau pe an sunt ineficiente.
- Eroarea și limitările în cercetarea vitaminei D.
Profesorul Hollis evidențiază probleme semnificative în modul în care sunt proiectate și interpretate studiile clinice privind vitamina D.
3.1. Studiile randomizate controlate (RCT-uri) sunt neadecvate pentru nutrienți:
- Spre deosebire de medicamente, organismul are deja un nivel bazal de nutrienți. Este imposibil să se realizeze un RCT „adevărat” în SUA, deoarece populația are niveluri variate de vitamina D.
- „Este imposibil în această țară să se facă un studiu randomizat adevărat, deoarece populația cu care ai de-a face are unii oameni care au foarte puțin, alții au destul.”
- Studiile care nu iau în considerare nivelul bazal al participanților sunt compromise.
3.2. Interzicerea ajustării nivelurilor bazale:
- Regulile de „intenție de a trata” (intent-to-treat) interzic ajustarea rezultatelor în funcție de nivelurile bazale ale participanților, ceea ce maschează efectele reale ale vitaminei D.
- „Dacă îți depui lucrarea la New England Journal sau JAMA sau British Medical Journal și analizezi datele și vrei să iei în considerare nivelurile bazale, asta încalcă modelul intenției de a trata și va fi respinsă categoric.”
- Studiul VITAL este un exemplu elocvent al acestei probleme, având doze prea mici (2.000 UI/zi) și fiind realizat pe o populație care nu era, în general, deficitară. Autorii refuză să reanalizeze datele ținând cont de nivelurile bazale.
3.3. Studiile observaționale:
- Aceste studii, care examinează nivelurile de vitamina D și rezultatele în grupuri mari de oameni pe baza stilului de viață, arată în mod uniform „efecte cu adevărat mari” ale vitaminei D. Totuși, aceste date sunt adesea ignorate în favoarea RCT-urilor cu erori.
- Studiile din străinătate (ex. Iran) pe populații cu deficiențe severe au arătat efecte semnificative ale suplimentării cu vitamina D (de exemplu, reducerea complicațiilor la naștere).
- Nivelurile optime de vitamina D.
4.1. Diferența dintre nivelurile scheletice și celulare:
- Sistemul scheletic poate fi menținut cu niveluri relativ scăzute (25-30 ng/ml sau chiar mai puțin).
- Sistemul celular necesită niveluri mult mai ridicate pentru a funcționa normal.
- „Nivelurile pentru aceste două sisteme sunt diferite. Poți menține un model scheletic cu o cantitate relativ scăzută… unde celălalt sistem necesită niveluri mult mai ridicate pentru a funcționa normal.”
4.2. Recomandări pentru prevenție și funcție optimă:
- Un nivel minim ar fi de 50 ng/ml, cu un interval optim de 50-100 ng/ml.
- Aceste niveluri sunt considerate fiziologice normale în populațiile expuse la soare (salvamari, sportivi, locuitori ai zonelor tropicale).
- „Un nivel minim ar fi 50, deci 50 până la 100 și asta este bine în intervalul fiziologic normal în populațiile obișnuite cu soarele.”
4.3. Doze terapeutice pentru afecțiuni cronice:
- Pentru afecțiuni inflamatorii cronice, autoimune sau cancer, nivelurile pot fi necesare a fi peste 100 ng/ml, chiar și 500-600 ng/ml în anumite protocoale (ex. protocolul Cambra pentru SM).
- Aceste doze sunt considerate „farmacologice” și pot acționa ca imunosupresori, alterând celulele T pentru a preveni atacurile autoimune.
- Aplicații specifice ale vitaminei D.
5.1. Cancer de Prostată:
- Un studiu non-randomizat a arătat că 4.000 UI/zi de vitamina D a dus la regresia tumorilor de prostată la 64% dintre pacienții aflați sub supraveghere activă.
- „În 64% dintre cazuri, tumorile au regresat.”
- Această cercetare a întâmpinat rezistență la publicare în jurnalele de top. Dozele terapeutice pentru cancer ar trebui să fie mult mai mari (ex. 20.000 UI/zi sau mai mult).
5.2. Cancer de Colon (ne-rezecabil):
- Studiul Sunshine (Harvard) a arătat că administrarea de 8.000-10.000 UI/zi de vitamina D înainte de chimioterapie a prelungit viața pacienților cu cancer de colon cu două luni.
- Publicația inițială a fost manipulată pentru a declara rezultatele nesemnificative, în ciuda dovezilor statistice clare.
5.3. Funcția endotelială:
- Vitamina D (compusul părinte) este un stabilizator potent al funcției endoteliale, oprind scurgerile vaselor sanguine.
5.4. Alăptare și sănătatea infantului:
- Laptele matern este adesea deficitar în vitamina D, ducând la recomandări de suplimentare pentru sugari.
- Cercetările lui Hollis au arătat că o mamă care alăptează trebuie să ia aproximativ 6.000 UI/zi pentru a transfera suficientă vitamina D în lapte pentru a satisface nevoile sugarului, eliminând necesitatea picăturilor de vitamina D pentru sugar.
5.5. Astmul copilului:
- Studii (ex. studiul VDART) au arătat că o cantitate suficientă de vitamina D, mai ales înainte de concepție sau la începutul sarcinii, ar putea practic „elimina astmul copilului”.
- Co-factori și reglementare.
6.1. Magneziul:
- Magneziul este un co-factor cheie în metabolismul vitaminei D, potentând activarea acesteia în celule.
- Hollis a observat o creștere de 40% a nivelurilor sanguine de vitamina D după ce a început să ia magneziu.
- Recomandă 400 mg de oxid de magneziu zilnic ca supliment.
6.2. Mecanisme de inactivare:
- Expunerea la soare declanșează producția de vitamina D, dar și de compuși inerți (tacool, lumisterol) care reglează producția excesivă de vitamina D în piele.
- Odată ingerată, vitamina D este excretată prin bilă sau activată, nu este metabolizată în acești compuși inactivi.
- Siguranța și toxicitatea vitaminei D.
7.1. Hipercalcemia este rară:
- Vitamina D nu a fost asociată în studii cu pietre la rinichi.
- Majoritatea pietrelor la rinichi sunt oxalați.
- Monitorizarea calciului urinar este o metodă mai bună de a detecta excesul de calciu înainte de a afecta sângele.
- Hollis și echipa sa nu au observat niciodată un caz de hipercalcemie indusă de suplimentarea cu vitamina D, chiar și în studii de sarcină cu doze considerate mari (4.000 UI/zi) la momentul respectiv.
7.2. Rezistența la vitamina D:
- Există cazuri rare de rezistență ereditară la vitamina D din cauza receptorilor inactivi.
- Anumiți microbi (ex. implicați în boala Lyme) și viruși (ex. Epstein-Barr) pot degrada competitiv receptorii de vitamina D.
- Rezistența instituțională și industrială.
8.1. Lipsa finanțării:
- Cercetarea vitaminei D este „terminată” în SUA și Marea Britanie; nu mai există finanțare pentru noi studii.
- „Nu poți găsi nici măcar un student care ar merge într-un laborator să studieze metabolismul vitaminei D. Își comite suicid profesional.”
- Studiul VITAL și articolele din reviste populare au „decimat” cercetarea vitaminei D.
8.2. Interesele companiilor farmaceutice:
- Companiile farmaceutice nu doresc ca cercetarea vitaminei D să continue, deoarece vitamina D este „gratuită” și concurează cu medicamentele lor costisitoare.
- Exemple: medicamente pentru cancer de prostată și prevenirea nașterilor premature (ex. McKenna).
- „Dacă ar fi fost un medicament al unei companii farmaceutice, ar fi valorat miliarde.”
- „Companiile farmaceutice nu le doresc rulate [studiile], deoarece concurează cu medicamentele pe care le au în dezvoltare.”
8.3. Manipularea datelor și publicațiilor:
- Jurnalele medicale majore exercită o „rezistență uriașă” la publicarea datelor favorabile vitaminei D, adesea prin manipularea analizei statistice.
8.4. Lipsa fortificării alimentare:
- În ciuda importanței sale, guvernele nu sunt dispuse să crească nivelul de fortificare a alimentelor (ex. laptele) cu vitamina D.
- Concluzii și implicații.
9.1. Educația personală este crucială:
- Dată fiind rezistența instituțională și informațiile contradictorii, educația personală (prin surse precum acest interviu) este esențială pentru a înțelege și aplica cunoștințele despre vitamina D.
9.2. Necesitatea suplimentării zilnice:
- Pentru a asigura funcționarea optimă a sistemului paracrin/intercrin, suplimentarea zilnică (sau cel puțin săptămânală) este esențială, deoarece forma activă a vitaminei D din suplimente dispare rapid.
9.3. Testarea nivelurilor sanguine:
- Este important să se testeze nivelurile de 25(OH)D pentru a cunoaște „rezervorul” și a ajusta doza individuală.
9.4. Provocări în sănătatea publică:
- Lipsa de conformitate a pacienților în studii și imposibilitatea de a elimina datele acestora conform modelului „intenție de a trata” compromite studiile clinice în SUA.
- Deficiența de vitamina D este o problemă majoră la nivel global, în special în țările unde femeile sunt restricționate de la expunerea la soare.
Recomandări.
Pentru profesioniștii din sănătate: Reevaluarea abordării vitaminei D dincolo de sănătatea osoasă, luând în considerare funcțiile paracrine și intercrine. Adoptarea unor niveluri țintă mai ridicate (50-100 ng/ml) pentru funcționare optimă și doze farmacologice pentru afecțiuni grave.
Pentru public: Considerarea suplimentării zilnice cu vitamina D (și magneziu ca și co-factor) după consultarea unui medic. Testarea regulată a nivelurilor sanguine de vitamina D. Informarea continuă din surse credibile, dincolo de recomandările instituțiilor care pot fi influențate de interese comerciale.
Pentru cercetători și guverne: Recunoașterea limitărilor RCT-urilor pentru nutrienți și adoptarea unor metodologii de studiu mai adecvate. Reluarea finanțării pentru cercetarea vitaminei D, independent de interesele farmaceutice.